Omul, labirint de gânduri,sentimente și idei, poezii
Iubirea și sursa de inspirație pe care omul o deține, devine un puternic motto al trăirilor noastre interioare intensificate în versuri. Manole Cristina Alexandra , București, România
marți, 28 martie 2023
Dacă eram Dumnezeu
duminică, 23 iulie 2017
Vremuri tulburi,
Ne scăldăm în vremuri tulburi,
Viață dură, ireparabilă,
Lume nouă și nebună,
Ne scăldăm în vieți ce nu ne aparțin,
Pentru piese imperfecte,
Idioții dormind în sfere,
Lung șiroi de plete dalbe,
Lumea e smintită rău,
Dar îmi place și o suport,
A ieșit din caldarâm,
Șiroi alb de mușuroi,
Totul e o neghină,
În strâmtoarea cea pestriță,
Lumea e o neghină,
Și o culme jerpelită .
Mușuroi în cap de soi,
Stă aievea în noroi,
Noroiul e mult pestriț,
Miroase a menghină .
luni, 17 iulie 2017
Reflecția
Iubind iubire în disperare,
Stau mereu si mă gândesc,
La tot ce-a fost,
Si risipesc,
Risipesc cu prezența,
Redau starea,
Privesc cerul,
Si pălesc,
Mințile mi se scutură
De-o prezență diformă,
Refac lumina clipelor târzii,
Mă văd în neant,
Singură, molcom,
Schimb impresii, cuvinte,
Rămân fără noimă,
În întunericul interzis,
Nu pot șterge clipele, orele,
Viața continuă bizară, nescrisă,
Omenirea își trăiește insipid ultimele clipe,
Ultimele fericiri, ultimele suflări,
Lumea își urmează cursul existenței disepate,
Locurile se reflectă în realitatea transmisă,
Amintirile rămân vii și nemărginite,
Imaginile sunt reale, încă prezente in inima noastră,
Trecutul se combină cu prezentul si oxigenul din noi, devine real,
Lumea continuă același vis,
Totul e viu, prezent, real,
Suntem o țărână în sfera nemărginirii vizuale,
Suntem ecuații ale Universului,
Ecuații simple,
Ne continuăm destinul
Si pălim în zare,
Ne contopim cu Universul din noi,
Suntem prezenți și după moarte,
Imaginea noastră vie discerne originalul de copie,
Reflectăm iubire, speranțe, clipe,
Creatori care pier și revin peste ani.
joi, 25 august 2016
Omul, labirint de gânduri, sentimente și idei
Omul e o ființă complexă,
Ce aspira către nemărginire,
O ființă creatoare de frumos și reverie,
Chip misterios de imaginație și nebunie.
Un personaj asemenea zeității divine,
Un izvor de creație și inspirație,
O enigmă în neant,
Un mister profund si dens.
Omul e un cânt,
O creație, un vis,
E complex, ideal,
Cu nevoi și idei,
Cu vise efemere.
Omul e un întreg,
Un labirint de gânduri și idei,
O sursă de energie definită total,
O specie rară întâlnită întâmplător,
Să ajute creația să se propage în exterior,
Un univers destinat progresului și vieții,
O iubire complexă,
Un sentiment real,
Un mic zeu în văzduh,
O capacitate intelectuală intensă.
Trec zile, trec săptămâni, trec luni
Trec ore-n șir și mă scufund,
Pe-a ta privire să o zăresc,
Chipul de doică să-l tot privesc .
Și inima să ți-o răpesc,
Să fiu un îngeraș al tău,
Să te păzesc de ce e rău,
Să te călăuzesc mereu .
Nu știu, nu știu ce s-a întâmplat cu mine,
De mă gândesc mereu numai la tine,
Ești îngerașul meu, ești jumătatea mea,
Pentru nimic în lume nu te voi lăsa .
miercuri, 25 mai 2016
După ani și ani !!!
Ne vom întoarce
După ani și ani,
Singuri nu vom fi !!!
Vom domni noi,
După ani și ani,
Noi suntem domnitori !!!
Lumea se va trezi,
Viața va reîncepe,
Datina va domni !!!
Curcubeu !!!
Străbat în lung și-n lat camera,
Norii gălăgioși stropesc cu repeziciune nemaiîntâlnită,
Aerul rece, pur te înmiresmează,
Îți intră în corp,
Deodată totul se trezește la viață,
Natura, lumina, căldura,
Soarele iese de sub nori
Și un curcubeu inmiresmatic își face apariția pe cer,
În culori vii de roșu, galben, albastru, culorile României.
Curcubeul nostru, al tuturor, curcubeul României !!!