Iubirea și sursa de inspirație pe care omul o deține, devine un puternic motto al trăirilor noastre interioare intensificate în versuri. Manole Cristina Alexandra , București, România
duminică, 23 iulie 2017
Vremuri tulburi,
Ne scăldăm în vremuri tulburi,
Viață dură, ireparabilă,
Lume nouă și nebună,
Ne scăldăm în vieți ce nu ne aparțin,
Pentru piese imperfecte,
Idioții dormind în sfere,
Lung șiroi de plete dalbe,
Lumea e smintită rău,
Dar îmi place și o suport,
A ieșit din caldarâm,
Șiroi alb de mușuroi,
Totul e o neghină,
În strâmtoarea cea pestriță,
Lumea e o neghină,
Și o culme jerpelită .
Mușuroi în cap de soi,
Stă aievea în noroi,
Noroiul e mult pestriț,
Miroase a menghină .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu