Poetry of life,

Life is a river of nonsense, a river of disaster and energy, a river of dead,

Nobody need nobody

• Nothing is something
• Creation is a small part of people
• Humanity is disasters
• Their rule is nothing
• They are robots
• They don’t think
• They like stupid rules and mistakes

Life is a mess

• Everybody need to destroy somebody
• It’s a revolution
• A revolution of thinking
• A revolution of destroyed in mess
• Everybody need energy of everybody
• They like that, they like to be destroyed
• It’s like a dead circle

If you entered you never escape

• You never escape of dead energy
• People need this energy to live
• They like to live of other back
• They feel great but didn’t know that this beginning will be their mess, their destroyed
• So who like to laugh of somebody, try to laugh first of them, and after of somebody

Everything is like a river

• You’re a river
• A river of energy
• A river of disaster
• A river of change
• A river of simulation
• A river of acts
• A dead circle

Colind de Craciun,

''Sus in poarta Raiului ,
Sta maicuta Domnului ,
C-un pahar de-argint in mana, 
Si tot plange si suspina... 
Vin ingerii si o intreaba, 
De ce plangi maicuta draga ? 
Cum sa nu plang fiii mei, 
Pe pamant sunt oameni rai, 
Cum n-as plange, n-as ofta, 
Pe pamant e lumea rea...!

Busuioc verde pe masa, 
Ramai gazda sanatoasa, 
Si la anul cand venim,
Sanatosi sa va gasim!
Și mai buni să fim !

Universul din noi,

Suntem un tot univers,
Depindem unul, altul, de energia celuilalt,
Când vă gândiți a folosi persoane,
Gândiți-vă că vă folosiți pe voi înși- vă.

Așa lucrează tehnica și calculul,
Dar nu uitați că a iubi e o tehnică mult mai avansată decât a răni,
Rana folosită împotriva celuilalt nu aduce beneficii și dimpotrivă,
Aduce ceea ce voi veți reproduce în acel moment.

Tehnica e simplă, 
Produceți consecințe,
Atrageți consecințe,
Produceți iubire,
Atrageți iubire.
Produceți nevoia de a folosi,
Atrageți nevoia de a fi folosiți.

"Înainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost aceea ce vom fi,
Căci moartea nu-i o nimicire,
Ci-i noapte înspre-o nouă zi!"

Ființa umană,

"Nu uita niciodată
Faptul că trăieşti nu a fost ideea ta
Şi că respiri nu a fost hotărârea ta.
Faptul că trăieşti a fost ideea Altcuiva
Şi că respiri – darul Lui pentru tine.
Nu uita niciodată
Nimeni nu gândeşte , nu simte ,
Nu se manifestă ca tine.
Nimeni nu zâmbeşte aşa cum tocmai o faci tu.
Nu uita niciodată
Nimeni nu vede cerul cum îl vezi tu
Şi nimeni nu ştie tot ce ştii tu.
Nu uita niciodată
Faţa ta nu o mai are nimeni pe acest pământ
Şi ochii aceştia îi ai doar tu.
Nu uita niciodată
Eşti bogat/ă şi bogăţia ta nu sunt banii tăi
Ci Viaţa ta!
Nimeni nu trăieşte ca tine.
Tu eşti dorit.
Nu eşti un rod al întâmplării,
O toană a naturii,
Fie că-ţi cânţi viaţa în diezi sau bemoli,
Eşti un gând al lui Dumnezeu
Şi încă unul genial."
TU eşti TU!

Marea,

Marea ne cheamă în larg,
Ne iubește, ne cucerește,
Cu farmecul ei de nepătruns.

Marea iubește strălucirea noastră,
Ne invită pe tărâmul ei,
Să-l explorăm pas cu pas.

Albastrul profund al ei,
Ne pătrunde sufletul,
Ne face să ne cufundăm,
Să ne dorim să fim din nou , noi.
Noi, un tot unitar, noi și numai noi.

Ea,

Ochii ei strălucesc în neant,
Chipul ei suav te răscolește,
Iubirea te chinuie și te face să te dorească.

Te caută cu ochii dulci,
Îți simte misterul când te apropii, 
Și te dorește enorm și mult,
Suav și profund...

Răvășirile corpului de catifea ,
Te pătrund, te mistuie,
Mișcările ei îți răvășesc creierul, 
Iubirea ei e ca un mister profund.

Pescar,

Sunt un călător trăznit,
Cam pribeag si rătăcit,
Am mâncat si am băut,
Sex în Deltă am făcut.

Viața mi-e ca-n trai viu,
Lumea e deplin hazliu,
Eu tot beau și chefuiesc,
Și mi-e lene să iubesc.

Sunt un călător trăznit ,
Fâstâcit și aburit,
Somonii imi sunt pe plac,
Delta mi-i aduce în lac.

Visez și mă mișc ușor ,
Nu mă las de năvod gol,
Rătăcesc în lung și-n lat,
Și m-apuc de colindat...!!!!

Una cu dedicație pentru pescari:

Vise,

Vise, vise în uitare,
Somnul lin ușor se scurge,
Viața este atmosferă, 
Lumea e bizară rău.

Nopți fierbinți ușor adie,
Străbat lumea în lung și-n lat,
Nu dau pace nici de-o șchioapă,
La mișcarea ce se apropie,
De noi toți în lung și-n lat.

Aerul se rarefiază,
Simți că nu poți să respiri,
Ți se scurg visele toate,
Și- ți dau puteri de respir.

Viața este o dilemă,
Monotonă și supremă,
Parcă ai mai fi trăit,
Nu aici, în altă parte,
Același vis stupid.

Vise, Vise în uitare,
Mă trezesc, respir din nou,
Văd cum aerul e același,
Rătăcit și visător.

Călător,

Sunt un călător printre voi,
Care vine și pleacă,
Un călător al vieții,
Un om neînsemnat,
Ce strigă în gura mare,
Ca să-l audă surzii.

Priviți -mă , exist, 
Treceți, salutați,
Și apoi vă luați adio,
Lăsând ceva in urmă,
Prietenie dulce,
Și-un zâmbet sclipitor .

Nunta,

La nunta mea dormeam,
Un somn lin și dulce,
M-am trezit pentru o secundă,
Din visul etern,
Cu-n creier zdruncinat,
Și-o inimă sucită.

Trezirea a fost bruscă,
Încât m-am luminat,
Și-am găsit multe fraze,
În imn să le compun,
Venite brusc din suflet.
Ironizând defectul 
Real si umanim.

Mă scufund,

Mă scufund de patimă și iubire,
Mă scufund în noapte,
Mă pierd printre rânduri,
Te chem, te chem cu buzele lungi și subțiri,
Te chem lipite de ale mele,
Mă scufund.

Mă scufund în privirea ta,
Mă pierd în mângâierile tale gingașe și pline de pasiune,
Mă pierd printre cearșafuri umede,
Mă pierd și mă scufund.

Mă pierd în ochii tai gingași care mă furnică,
Mă pierd în mâinile tale, brațele tale care freamătă de plăcere și atingere,
Mă pierd în tine și mă scufund,
Te simt în mine,
Mă obosești, mă dobori, te joci cu mine,
Simt vibrațiile inimii aproape de ale mele,
Mișcările sunt suave , line , plăcute pe corpul meu,
Mă pierd în revărsare și mă scufund.

Pieptul tău lipit de al meu,
Mirosul tău parfumat,
Părul tău lin de al meu,
Îți așez firele de păr uniform,
Mă joc în ele,
Te savurez, te seduc,
Te sărut cu pasiune și mister,
Buzele tale cărnoase lipite de ale mele,
Gura ta fină , zemoasă , parcă să mă înghită de dorință și pasiune,
Mișcările tale deasupra trupului meu,
Lin, suav, seducător,
Te simt, privesc, mă scufund în tine și te tot doresc,
Freamăt de plăcere și pasiune.

Mă scufund....

Adio,

Adio puișor iubit,
Ce viața mi te-a hărăzit,
Odată cu venirea ta,
Sfârșită mi-a fost inima.

Adio suflet pierdut,
Ce mintea mi te-a ratacit,
Odată cu chemarea ta,
Umbrită mi-a fost clipa mea.

Adio lume nefericită, blestemată și neîmplinită,
Adio vis umbrit de insuccese, întuneric și reveriri,
Adio clipe neîmplinite,
Adio suflete rătăcite,
Adio și n-am cuvinte.

Adio, adio, adio,
Și o iau de la capăt,
Adio.

Adio minte zdruncinată,
Adio omule răzleț,
Adio....

Privesc,

Privesc ochii tăi ca două stele de foc,
Privesc silueta ta, umbra ta în noapte,
Privesc gura ta apropiindu-se de a mea,
Cu mișcări răzlețe.

Privesc cum mă scufunzi, mă pătrunzi,
Privesc chipul tău drăgălaș apropiindu-se de-al meu,
Mișcările tale distorsionate în jurul mijlocului meu,
Fremătându-l, plin de dorință și disperare.

Privesc cum mă chemi în surdină,
Andy, Andy, Andy,
Ți se reflectă chipul în oglinda inimii,
Îți simt chemarea ta nostalgică ,
Parcă ce vine din trecut,
Un trecut uitat și prăfuit,
Plin de nori și zbucium.

Privesc și odată ce privesc,
Știu că ești acolo,
Privesc spre noi doi în noapte,
Te chem în zare, mă trezesc și tot privesc.
Inima ta e totuna cu inima mea.

Privesc....

Oamenii luminii,

 Suntem unde de lumină și energie impregnate în vid,
 Fascicule albe de lumină,
 Magnetizate în neant.

Suntem vibrații intense ce se amplifică în poli,
Poli cu sarcini pozitive și negative,
Ne onduim după singura sursă de energie, LUMINA.

Noi suntem lumina, noi suntem creația magnetizată în orizont,
Noi suntem ADN-UL complet al lumii întregi,
Din noi se extrage viața,
Sangele nostru e viața,

Noi ne onduim ca o fizică cuantică a lumii noi,
Noi ne cream dupa ADN-UL nostru,
Dupa ADN-UL Creatorului nostru, LUMINA.
Noi suntem oamenii luminii,
Noi suntem LUMINA SI UNIVERSUL.

Suntem un complex ce curge din noi
Si ne impregmentam în relief, în oameni, în lume.
Noi suntem un tot,
Din noi curge râul existenței.

Noi nu putem să ne facem rău,
Ca noi suntem toți LUMINA.
Noi suntem unde colorate de lumină
Ce interacționează unele cu altele.
Noi suntem vibrații de joasă și înaltă tensiune,
Joasă sau înaltă frecvență.

Nu vă faceți rău ,
Că nu știți cui faceți rău,
Faceți rău LUMINII,
LUMINII din voi,
Că voi interacționați între voi.
Voi sunteți LUMINA.
Si LUMINA va pieri când o veți distruge voi din voi.
Doar atunci LUMINA va pieri.
Voi sunteți LUMINA și tot universul creat de voi.
Voi sunteți OAMENII LUMINII.

Nemurirea,

Ascedem spre nemurire,
Ne contopim cu ea,
Dorim sa trăim veșnic,
Să sperăm, să visăm,
Să fim împliniți.

Suntem creatori ai creierului nostru,
Creatorii destinului nostru,
Noi creăm speranțe, vise, iluzii,
Ne creăm pe noi ca un tot unitar.
Ne creăm unirea între bine și rău,
Suntem nemuritori în speranțe și vise.

Noi creăm contraste , aparențe, vise,
Noi creăm patimă, răbdare, contopire,
Ne creăm propriile destine si mergem pe calea lor,
Ne creăm viața ,
Noi suntem nemurirea.

Nemurirea e în noi,
Noi suntem vizionari,
Vizionarii lumii creatoare,
Noi producem, împlinim, redăm.

Noi dăm speranțe,
Trăim, împlinim,
Ne dorim viață veșnică și o s-o avem,
Ne dorim un viitor sigur și îl vom avea.
Noi suntem nemurirea.

Nemurirea e ceea ce producem și lăsăm în urmă,
Prin noi se întrepătrund aspectele nemuririi,
Noi suntem viața ,
Noi suntem veșnici pe pământ.
Noi am venit să lăsăm nemurirea cu noi aici.
Noi creăm ...

Viața noastră e nemuritoare,
Visele noastre sunt ample,
Noi suntem îngerii împlinirii voastre,
Noi vă educăm, vă creăm , vă dăm speranțe, vă informăm,
Noi suntem nemurirea...

Noi suntem aici,
Am venit, la apelul vostru, la chemarea voastră,
Noi vă orientăm viața, spiritele și gândurile,
Noi suntem nemurirea...
Suntem aici printre voi,
Nu ne puteți înlătura
Că noi suntem nemurirea....

Mister,

Mister nesecat de patimă și disperare,
Mister orientat în lumină,
Mister transcendent,
Mister.

Misterul e aproape peste tot,
În tot ce întreprindem și producem,
În oameni, obiecte, mâini, ochi,
Misterul e în noi.

Noi creăm misterul și odată cu el ne contopim,
Noi suntem misterul,
Noi...

Misterul e raza noastră de soare,
Misterul e translucid,
Misterul e umbră, e patimă, e subînțeles,
Misterul e logică, e contopire,
E o lume mistică, o lume de dincolo de orizonturi,

Misterul e în noi,
Risipit, contopit, cu efecte speciale,
Misterul suntem noi.

Umbre,

Umbre încătușate se ivesc în noapte,
Totul e confuz, e șters,
Umbre încătușate îmi furnică creierul.
Umbre de panică, de disperare.

Umbre de lumină, de întuneric,
Umbre răzlețe,
Umbre...

Umbre ale martirilor,
Umbrele morții,
Umbre...

Umbre încătușate se revarsă în văzduh,
Misterioase, translucide,
Umbre, umbre de frică,
Simt sfârșitul aproape,
Îl simt atât de bine,
Că-l percep, e atât de aproape de mine.

Umbre încătușate mă sufocă,
Viața se scurge printre ele cu disperare,
Mi-e frică,
Mi-e frică să mor,
Vreau să trăiesc.

Umbre încătușate îmi acoperă creierul,
Ma simt sfârșită într-o lume pustiită,
Mi-e frică de mine, de soartă , de destin
Mi-e frică să ies din umbra disperării.

Umbre translucide vin cu prima revărsare de lumină și mister,
Umbre, totul e o umbră,
O umbră imensă în văzduh,
O umbră de neînțelegere.

Viata e o umbră,
Tu ești umbra,
Noi suntem umbra.
Noi am devenit umbre în văzduh.
Siluete neexplicate și umbre.

Frica morții e din ce în ce mai aproape,
Se înfiripă cu umbra,
Umbra e chiar moartea însăși .
Umbra suntem noi.

La mulți ani !!!

La mulți ani !!!

Îți spun mereu, 

Îți aduc speranțe, reușite,

La mulți ani !!!

E ziua ta,

Și e răsărit de soare,

La mulți ani !!! 

E viața ta,

E o viață călăuză,

La mulți ani !!!

E inima ta,

E destinul tău împlinit,

La mulți ani !!!

E soarta ta,

E iubirea dintre noi,

E speranță și e viață.

La mulți ani !!!

E darul tău,

Darul tău să fii altfel,

Un dar implinit și bun.

Tu ești darul, 

Tu ești jocul,

Tu ești viața,

La mulți ani !!!

This is world of fear, evil

This is world of evil,
Who must in ,
Never come back.

This is world of disperance and atrocities,
This is world who others put reflection on it,
To see us the same as them,

This is world of fear and desaster,
This is world of calamities and poverty,
This is world introduction mentally to us.

This is world of evil implemented by fears,
This is what they want to us,
Create us our destiny,

This is world of ignorance and death
Who must in never come back,
This they must do with us,
Simply marionette of our simple world.

This is world of interlopes, drugs, homosexuality, lesbian,
This is dark world,
Who must in ,
Never come back.

This they play with us,
Transform us in nulity,
Who must in,
Never come back..

Șoapte,

Șoapte simt în adiere,
Pierdute în noapte,
Viața e un mister.

Șoapte simt pe la urechi,
Reflectate în lumină,
Mii de șoapte și suspine,
Stau acolo să le înțeleg.

Șoapte simte dorul meu,
Un dor de veci,
Cum ești tu,
Șoapte simt cum mă cheamă în noapte.

Șoapte...
Șoapte le absorb complet,
Șoapte ale oamenilor,
Șoapte ale noastre,
Șoapte revărsate în mare.
Șoapte...

Tu ești șoapte de distanță,
Tu ești dorul meu nebun,
Printre șoapte și suspine,
Te-ai reflectat în speranțe.

Pasiunea,

Pasiunea e o viață neîmplinită,

O viață de zbor și nori,

O viață în doi.

Pasiunea e ceea ce simt și scriu,

Scriu în cuvinte, expun,

Scriu repede , complicat,

Scriu...

Pasiunea e dorul revenirii,

E răvașul neînțeles,

E o soartă neîmplinită,

Cu un dor imens.

Pasiunea e foc ce arde,

E o coală de hartie ,

E o viață arogantă,

E un scutec neînțeles.

Pasiunea e simbolul,

Vieții și al morții,

Un simbol ce-ți dă speranță,

Și te-nalță spre neînțeles.

Pasiunea îți trezește amintiri urginte,

Îți revine în cântare,

Când totul e de neînțeles.

Te absoarbe ca o mașină,

Te înalță, te coboară,

Te purcede în neant.

Pasiunea e o flacără,

Ce te mistuie încet,

Îți ocupă timpul care,

Era de neînțeles.

Mi-e dor,

Mi-e dor ,
Îmi este dor de ea,
De fata, de iubita mea,
De ochii ei,
De gura ei,
De mângâierile suave ale ei.

Mi-e dor de viața dinainte,
Mi-e dor de iubirea celor doi,
Fremăt de suspans și neîmplinire ,
Să aud destinul zdrobitor.

Mi-e dor de el,
Mi-e dor de ea,
Mi-e dor de un pas în doi,
Mi-e dor de suspine regretate,
Și de puteri cum numai doi..

Mi-e dor de liniștea senină,
Mi-e dor de lumea cea simplistă,
Mi-e dor de un fior tenor,
Mi-e dor de strigătul în suspine
Și de un freamăt viitor.

Mi-e dor de noi,
Noi doi în lumea largă,
Noi doi ajunși la maturitate,
Noi doi împotriva tuturor,
Mi-e dor...

De-aș fi soare,

De-aș fi soare,
M-as preface în mare,
Razele mele să se oglindească în apa ta,
Și astfel am fi împreună.

De-aș fi luna de pe cer,
Te-aș preschimba în stea,
Ne-am plimba împreună în înaltul cerului,
Și- am oglindi pământul cu razele noastre,
Și astfel am fi împreună.

De-aș fi zeiță,
Te-aș preschimba în zeu,
Viața noastră ar fi total diferită de cea lumească,
Și astfel am fi împreună.

Soarele, luna, marea, luceafărul,
Zeii toți ne cântă iubirea noastră,
Pe pământul lumesc,
Și toată lumea ne-ar dori împreună.

Lumea,

Lumea e o sintagmă a existenței mele,
Lumea în care trăim și simțim,
Lumea vieții și a morții,
Lumea...

Lumea cu bune și cu rele,
Lumea copilariei mele,
Lumea fericirii mele,
Lumea...

Lumea e plină de nuanțe și culori,
Lumea te ține în suspans,
Te oblăduiește, te revoltă,
Lumea...

Lumea e un tot unitar,
Un personaj complex,
Nefericit și disperat,
Aleargă să întâmpine ceva,
Nu știe să stea în loc,
Te obosește și te absoarbe,
Lumea...

Lumea e curioasă,
E bârfitoare,
E complexă,
E o rebelă ce pacea n-o poate absorbi,
E înceată, e firavă,
E simțitoare,
E perfidă , e incriminatorie,
Ea e lumea...

E curioasă,
E supusă,
E obedianta,
E geloasă,
E distrată, e stingheră,
E nefericită,
E invidioasă.
E nesupusă.

E lumea....
Lumea în care trăiești și te absoarbe,
E complicată,
E pusa pe șotii și nebunii.
E lumea ...

Omătul

Sub omătul rece mă scufund,
Lin, suav, îți simt îmbrățișările aproape,
Sub gheața oblăduită de prea multă uitare și mister,
Sub omătul rece mă scufund.

Lumea o simt ca un șirag de mărgăritar în mâinile noastre,
Mă simt mulțumită,
Mulțumită de destin și pace,
Mă pribegesc perfect în mâinile tale,
Savurez fiecare moment al existenței noastre.

Ștrengari, inofensivi, rapizi contra timpului,
Ne grăbim către un nou neant, un nou drum, o noua cale,
O cale de omăt prilejuită pentru noi cu cristale reci de gheață.
Un palat de cristal cu porți de fier și lambriuri de gheață,
Deasupra noastră și mult omăt, zăpadă cristalină și pufoasă,
Ca un pat alb de prinți și prințese ce răsare în fața noastră.

Sub omătul rece ne privim si parcă ne răsare fiori de gheață și căldură,
Ne mângâiem, ne sărutăm dulce, cu pasiune ,
Simțim reflexiile luminii spre noi,
Ne dorim să zburăm și să visăm mereu și mereu,
Sub omătul rece, ne odihnim, visăm, cântăm, ne iubim.