Umbre,

Umbre încătușate se ivesc în noapte,
Totul e confuz, e șters,
Umbre încătușate îmi furnică creierul.
Umbre de panică, de disperare.

Umbre de lumină, de întuneric,
Umbre răzlețe,
Umbre...

Umbre ale martirilor,
Umbrele morții,
Umbre...

Umbre încătușate se revarsă în văzduh,
Misterioase, translucide,
Umbre, umbre de frică,
Simt sfârșitul aproape,
Îl simt atât de bine,
Că-l percep, e atât de aproape de mine.

Umbre încătușate mă sufocă,
Viața se scurge printre ele cu disperare,
Mi-e frică,
Mi-e frică să mor,
Vreau să trăiesc.

Umbre încătușate îmi acoperă creierul,
Ma simt sfârșită într-o lume pustiită,
Mi-e frică de mine, de soartă , de destin
Mi-e frică să ies din umbra disperării.

Umbre translucide vin cu prima revărsare de lumină și mister,
Umbre, totul e o umbră,
O umbră imensă în văzduh,
O umbră de neînțelegere.

Viata e o umbră,
Tu ești umbra,
Noi suntem umbra.
Noi am devenit umbre în văzduh.
Siluete neexplicate și umbre.

Frica morții e din ce în ce mai aproape,
Se înfiripă cu umbra,
Umbra e chiar moartea însăși .
Umbra suntem noi.