Omătul

Sub omătul rece mă scufund,
Lin, suav, îți simt îmbrățișările aproape,
Sub gheața oblăduită de prea multă uitare și mister,
Sub omătul rece mă scufund.

Lumea o simt ca un șirag de mărgăritar în mâinile noastre,
Mă simt mulțumită,
Mulțumită de destin și pace,
Mă pribegesc perfect în mâinile tale,
Savurez fiecare moment al existenței noastre.

Ștrengari, inofensivi, rapizi contra timpului,
Ne grăbim către un nou neant, un nou drum, o noua cale,
O cale de omăt prilejuită pentru noi cu cristale reci de gheață.
Un palat de cristal cu porți de fier și lambriuri de gheață,
Deasupra noastră și mult omăt, zăpadă cristalină și pufoasă,
Ca un pat alb de prinți și prințese ce răsare în fața noastră.

Sub omătul rece ne privim si parcă ne răsare fiori de gheață și căldură,
Ne mângâiem, ne sărutăm dulce, cu pasiune ,
Simțim reflexiile luminii spre noi,
Ne dorim să zburăm și să visăm mereu și mereu,
Sub omătul rece, ne odihnim, visăm, cântăm, ne iubim.